Adrian Teslovan

Adrian Teslovan a transformat motorsportul în al doilea job al său obținând în ultimii 13 ani o mulțime de titluri naționale de campion sau vicecampion la raliuri. Pasiunea aceasta a transmis-o mai departe și fetelor sale care practică și ele cu mare succes acest sport. Alexandra, fata cea mare, este campioană, având 2 titluri naționale la îndemânare și viteză în coastă, iar cea mică, Timea, face moto – enduro. Aflați povestea cestei familii îndrăgostite de motorsport citind materialul următor.

Adrian Teslovan
Adrian Teslovan

 

Adi, noi ne știm de cel puțin 20 de ani și în ultimii să zic 10 ani, de când cu social media, am aflat că ești pasionat de sporturile cu motor și ești și bun în ceea ce faci cu mașina în concursurile unde participi. Cum a fost trecerea asta de la ședințele de marketing (la cravată și costum), la combinezonul de pilot?

Salutare, nu ne-am mai auzit de mult, vă mulțumesc pentru interviu! Nu pot spune că am fost vreodată adeptul unui stil mai sobru, nu sunt un fan al costumelor și am avut noroc că nici în firma la care lucrez nu era vreun cod vestimentar.

Motorsportul a făcut parte din viața mea tot timpul, doar că am ajuns să fac perfomanță la o vârstă puțin mai avansată. Este al doilea job al meu, nu este un hobby – este un mod de viață. Motorsportul îmi dă echilibrul, aici pot fi eu cu adevarat. Mai nou și fata mea cea mare de 16 ani practică acest sport iar cea mică practică enduro – cred că dacă aveam doi băieți scăpam mai bine ?. Cea mare chiar face perfomanță în motorsport având 2 titluri naționale la îndemânare și la viteză în coastă.

Suntem cu totul în acest sport pentru că ne place ceea ce facem. Trebuie să recunoaștem că în viața de zi cu zi și mai ales la un job sau când ești angajat nu poți face tot ce îți propui, acumulezi și frustrări dar când ai posibilitatea să poți face ceea ce îți place este minunat și îți iei o doză mare de energie, ai alt vibe.

De ce te-ai apucat de raliuri? Este o pasiune mai veche? Nevoia de adrenalină?

Am fost fan al raliurilor de mic copil, un coleg al tatălui meu participa la competiții.  Am crescut în Miercurea Ciuc și de fiecare dată când era organizat Raliul Harghitei fugeam de la școală să urmăresc echipajele cum își pregăteau mașinile, mai ales cele de uzină – pe vremea aceea Dacia, Olcit, Aro, eu eram fan Olcit. În drum spre casă de la școală admiram de fiecare data automobilul de competiții al idolului meu, un fost pilot din Miercurea Ciuc, Zvetozar Cnejevici, și visam că voi fi și eu pilot de curse.

Mi-am dorit întotdeauna să fac rally, am început undeva prin 2001 și la un moment am luat o pauză deoarece îmi era foarte greu să găsesc parteneri pentru proiectul meu. Am revenit în 2012 – 2013 și de atunci nu m-am oprit – am obținut vreo 4 titluri naționale la clasă, vreo 8 titluri de vicecampion național.

În acest moment este al doilea job al meu, fac asta de peste 13 ani în mod profesionist și dacă mai reușesc să fiu activ încă 2 ani sunt foarte mulțumit, după care trec în zona de management al sportivilor – vreau să rămân în fenomen pentru că cred că pot aduce un plus.

Ți-ai pus vreodată întrebarea: Nu o fi prea periculos pentru mine? Totuși poate îmi era mai ușor să joc o partidă de poker dacă vreau senzații tari? Sau să schiez?

Este mai periculos să mergi de la București la Iași sau la Cluj. Da, fiecare sport are riscurile lui, odată ce faci performanță lucrurile vin la pachet. Elementele de siguranță au evoluat mult și sportul a devenit mai sigur, dar binențeles riscurile nu sunt eliminate.

Pe ce tip de suprafață îți place să concurezi? Asfalt? Macadam? De ce?

Ambele suprafețe au magia lor, asfaltul necesită precizie, abordare extrem de meticuloasă și multă atenție la detalii, macadamul este mai prietenos dacă ești stăpân pe mașină, macadamul permite mai mult, dar sportul și automobilele au evoluat foarte mult, iar vitezele de pe probele speciale sunt extrem de mari față de ce era în trecut. Eu prefer macadamul, dar nici asfaltul nu pot să zic că îmi displace.

Am văzut că și fetele tale sunt pasionate de sporturile cu motor. Bănuiesc că „microbul” s-a răspândit repede în familia ta. Le-ai încurajat tu, s-au lucrurile s-au așezat așa de la sine?

Da, sunt pasionate, așa cum am ți-am zis, cea mare, Alexandra, face performanță în motorsport de la 12 ani. Cea mică, Timea, face moto – enduro fără să le încurajez deloc, chiar nu am insistat sau să le duc special la cursuri, ele au venit și mi-au spus că vor să facă. La Alexandra discuția a fost puțin mai profundă, în sensul că a venit la mine și mi-a spus că vrea să învețe să conducă și să facă motorsport. A fost un moment care m-a pus pe gânduri știind cât de multe sacrificii trebuiesc făcute dar am făcut o înțelegere cu ea în sensul că noi nu ne permitem acest sport ca un hobby și că lucrurile trebuiesc abordate profesionist și doar cu perfomanță, ca să putem evolua.

Ai vreun pilot în automobilism pe care-l apreciezi în mod deosebit? De ce?

Toți colegii mei din Campionatul Național sunt niște luptători, chiar dacă pe dinafară acest sport pare foarte plăcut, fermecat, în spate este foarte multă muncă, sacrificii.

Noi anul trecut am avut 26 de weekenduri de competiții – eu și Alexandra.

Sunt mulți piloți care sunt de o viață în acest sport și au performat, sunt tineri care vin din spate și au un potențial foarte mare, nu vreau să dau nume ca să nu omitem pe cineva.

Alexandra Teslovan, Adrian Teslovan

Care crezi că va fi viitorul în automobilismul românesc? Vom scoate capul în Europa și în lume? Vom avea vreodată vreun pilot  de renume? Sau vreun circuit in WRC sau în F1 sau în MotoGP?

Viitorul sună bine, avem tineri cu potențial, avem un campion mondial de juniori la raliuri – Simone Tempestini, care performează și în prezent în campionatul European de Raliuri, avem organizatori de etape de nivel cel puțin European. Problema motorsportului este aceeași cu problema sportului în România – legea sponsorizărilor, legea sportului – nu există construite pârghii de dirijare a banilor către sport, am evoluat într-adevăr față de acum 20 de ani, dar pașii sunt prea mici.

Avem industrii ca cea de gambling, alcool, tutun, încărcate cu o „grămadă” de accize/taxe din care o parte ar putea fi dirijate direct către proiecte în sport, cultură, sănătate – pe teme clar definite și cred că lucrurile ar merge într-o direcție mult mai sănătoasă și am evolua mult mai mult. Companiile private ar trebui să fie încurajate fiscal să dirijeze bani spre sport, sănătate și cultură pentru că știm cu toții că managementul de stat nu are capacitatea de a gestiona eficient resursele, cu unele excepții.

Sportivi avem, organizatori avem, doar trebuie o implicare mai mare și a autorităților, cel puțin în motorsport avem un potențial fantastic de a organiza și etapă mondială-cadrul natural, drumurile pe care le avem în acest moment – chiar dacă nu avem autostrăzi ?, trebuie doar o determinare și implicare a tuturor părților deoarece trebuie să aloci bugete considerabile. Multe autorități locale au absorbit fonduri europene și au dezvoltat infrastructura locală de drumuri – județene, forestiere ceea ce este în avantajul nostru.

Avem și 2 circuite în România unul 100% privat în Ialomița la Adâncata și unul mai nou și la un standard mai ridicat, la Târgu Mureș, dar administrat de autoritățile locale.