Dalma Kovacs: ”Emoțiile create pe timpul live-ului nu se pot reproduce cu playback”

Dalma Kovacs este un artist complet care a reușit să facă tot ce și-a propus în viață. A muncit mult ca să ajungă până aici și este mândră de ceea ce a realizat. De 4 ani de zile pe primul plan a trecut fiul ei, și consideră că o viață împlinită trebuie să fie una aflată în echilibru, un echilibru între muncă, stil de viață sănătos și grija față de copii căci “ei sunt comoara noastră și viitorul nostru”.

Cum a început cariera ta în muzică?

Cariera mea în muzică a început în anul 2000 când am început să frecventez Școala Populară de Arte din Brașov, unde învățam să cânt de la Dna. Cristina Puia. Dânsa își trimitea elevii la fel de fel de concursuri, și așa am și ajuns să cânt jazz la cea mai faină locație din Brașov.

Care este artistul tău favorit? Cu ce te-a atras cel mai mult? Ce apreciezi cel mai mult la el?

Artistul meu favorit de departe este Christina Aguilera. Pe ea am studiat-o cel mai mult când învățam să cânt. Îmi place pentru că e inventivă când e vorba de liniile melodice, nu cântă plictisitor, e perfecționistă și muncitoare.

Îți place foarte mult să cânți live. De ce?

Cred că singurul loc unde nu am cântat live a fost la filmările pentru grupul Divertis prin 2008-2010. Acolo trăgeam partea vocală la studio ca să meargă filmările mai repede pentru că filmam de dimineața până seara târziu și nu era loc de live.

În rest, cât țin eu minte, am fost de partea live-ului mereu, mai ales la emisiunile TV unde mulți artiști cu drag mimează peste pozitiv, pentru că nu necesită încălzire vocală sau nu sunt obligați să se trezească la 5 dimineața în cazul în care au de cântat de dimineața la diferite emisiuni.  Problema cea mai mare este că mulți care se uită la ei, cred că este live. Aș readuce înapoi obiceiul sănătos al lui Măruță de mult uitat: cine cântă playback, nu primește microfon. 🙂

Emoțiile create pe timpul live-ului nu se pot reproduce cu playback, și atunci care mai e rostul să cântăm când emoțiile au fost tăiate de pe listă? Nu mai bine stăm acasă?

Multe dintre piesele pe care le interpretezi sunt ale unor artiști români și străini celebri. Cum îți alegi partiturile pe care le cânți? Multe piese sunt dificile, nu sunt ușor de interpretat, mai ales în showuri live…

Playlistul meu este alcătuit în funcție de ce se potrivește la evenimentul la care sunt invitată să cânt. Rar aleg melodii ușoare, e adevărat, dar așa a fost dintotdeauna. Dacă vedeam că o piesă transmite emoții, și creez o stare plăcută și pozitivă cu ea, nu mă mai uitam cât e de dificil să o cânt. Faptul că am studiat și am cântat atația ani jazz, am învățat să improvizez și să schimb linia melodică în cazul în care într-o zi am de cântat un playlist cu melodii grele și sunt răgușită. Așa îi învăț și pe cei care vin la mine la canto, să se descurce când stelele nu sunt perfect aliniate în ziua când avem de cântat.

Ce proiecte muzicale pregătești pentru viitor?

În viitorul apropiat doresc să compun un album în stilul jazz, dar un jazz mai “digerabil” pe care lumea îl ascultă cu drag și la muncă, și în mașină, și la masă, cum e stilul cântăreței Norah Jones, de exemplu.

Care sunt cele mai importante lucruri din viața ta?

Fiul meu de patru ani este cel mai important momentan. Apoi mi s-a pus pata și pe faptul că aș vrea să ajut ca în Brașov să se întâmple mai multe evenimente muzicale. Văd că orașul meu a rămas în urmă la categoria asta și mă doare. Artiști sunt, locații sunt. Ideal ar fi ca, dacă vine un cineva luni în Brașov și vrea să vadă un concert live, să aibă două variante din care să aleagă.

Care sunt hobbyurile tale?

Îmi place să citesc foarte mult. De când eram în școala generală, țin minte că mă trezeam pe la 5 dimineața, dădeam căldura mai tare și citeam în bucătărie. Înainte să îl am pe fiul meu, mă trezeam tot așa devreme și citeam foarte mult, dar mai nou citesc seara târziu sau noaptea pe Kindle, pe “night mode”, bineînțeles. Cu ce program am eu săptămânal, e aproape imposibil să mă trezesc la 5 dimineața.

Ești mulțumită de ce ai realizat în viață până acum?

Sunt mulțumită de ce am realizat, sigur că da. Am muncit mult să ajung aici, de două ori am ajuns și la spital de epuizare fizică (de care nu sunt mândră; nimeni nu ar trebui să muncească atât de mult fără pauză). Este primul an în care pot spune că o iau mai ușor și miros iarăși florile.

Care este mâncarea ta preferată?

Creveți în tigaie cu sos de unt cu usturoi, pe un pat de orez basmati simplu fiert la abur.

Care este rețeta pentru o viață fericită?

Echilibru.

Da, multă muncă, fiindcă așa ajungem să ne îndeplinim visurile, dar neapărat presărat cu odihnă. Da, dietă, pentru a fi mai sănătos și mai suplu, dar neapărat presărat cu câte-o felie de tort de ciocolată ocazional.

Da, focus pe copii, că ei sunt comoara noastră și viitorul nostru, dar presărat cu timp și pentru noi o dată pe săptămănă măcar.