De-a lungul timpului, „dușmani ai poporului” au fost băncile, multinaționalele. Acum, au identificat un alt „dușman al poporului”: industria jocurilor de noroc, o industrie care angajează zeci de mii de oameni, plătește salarii, reține impozite și contribuții, plătește tot felul de impozite și taxe de autorizare.

Vă oferim un interviu excepțional cu unul dintre cei mai importanți economiști și specialiști în fiscalitate din România: Gabriel Biriș. Am discutat de această dată despre populism și cum poate acesta distruge domenii economice întregi care până nu de mult aduceau miliarde de euro la bugetul statului – precum este industria jocurilor de noroc, am mai abordat impactul crizei politice declanșată de PSD asupra economiei și percepția instituțiilor financiare și de credit asupra acestui fapt, am vorbit despre GAP-ul de TVA pe care nu reușim să-l reducem semnificativ, rămânând codașii UE la acest capitol, despre ținta de dificit din acest an și multe alte lucruri extrem de interesante și utile care radiografiază perfect poza de moment a economiei românești.

Ce părere ai despre populismul cu care Guvernul României și ulterior autoritățile locale au distrus cu o mare nonșalanță industria jocurilor de noroc terestre din România prin introducerea primarilor în jocul acceptării sau interzicerii jocurilor de noroc în UAT-urile lor? Într-o vreme, această industrie aducea 700-800 milioane de euro anual și oferea 40.000 de locuri de muncă…

Consider că populismul, alături de corupție, sunt cele mai mari pericole la adresa democrației așa cum o știm. În fond, populismul este și el o corupție, doar că inversă: coruperea alegătorilor de către politicieni, prin tot felul de metode. Populiștii „dau” – că nu dau de la ei… În schimb, nu prea fac nimic pentru a crește nivelul de trai, prin investiții în educație, prin atragere de investiții care să creeze profit pentru investitori și  locuri de muncă bine plătite pentru angajați.

Ca să acopere aceste lucruri, creează „dușmani ai poporului”, dușmani împotriva cărora ei să lupte, pentru a-și justifica existența în politică.

De-a lungul timpului, „dușmani ai poporului” au fost băncile, multinaționalele. Acum, au identificat un alt „dușman al poporului”: industria jocurilor de noroc, o industrie care angajează zeci de mii de oameni, plătește salarii, reține impozite și contribuții, plătește tot felul de impozite și taxe de autorizare.

În această „cheie” văd eu Armaghedonul pe care l-au declanșat în ultima perioadă împotriva acestei industrii legale, supra-impozitate, care este – pe fond – una de divertisment. Diferența dintre divertisment și dependență o face educația, domeniu care este la pământ după 36 de ani de sub-finanțare cronică, și lipsa de strategii cât de cât coerente.

Economia României scârțâie din toate încheieturile fiind la mâna creditorilor săi, fără fonduri europene fiind practic în colaps. Ce vom face la anul atunci când PNRR se va opri? Avem reforme critice neîndeplinite și am putea pierde circa 3 miliarde de euro în următoarele 4 luni dacă nu le finalizăm.

Criza politică tocmai declanșată de demisia miniștrilor PSD amplifică pericolele la care România a fost expusă în ultimii ani de guvernare iresponsabilă. Acum depindem de miliardele puse la dispoziția României de către UE atât prin PNRR, cât și prin fondurile de coeziune. Ar fi un dezastru bugetar și economic ca măsurile de care depind aceste plăți să ducă la pierderea lor, sper însă că acest lucru nu se va întâmpla.

Vă rog sa observați că nu am folosit termenul „reforme”, ci „măsuri”. Motivul este că eu nu le consider reforme, ci doar măsuri. Reforme ar fi dacă ar restructura cu adevărat statul, daca ar duce la reducerea semnificativă a costurilor de funcționare ale statului (reducerea semnificativă a numărului de UAT-uri, de județe, a numărului de parlamentari, eliminarea multor instituții complet inutile), coroborat cu creșterea calității serviciilor publice. Nu avem așa ceva, avem doar niște măsuri punctuale de reducere a costurilor. Chiar și așa, vedem cum aceste măsuri au dus la o adevărată criză politică.

Nu creșterea impozitelor pentru cetățeni a fost sursa crizei, ci reducerea cheltuielilor…

Ca o paranteză: în cei 6 ani de PNRR, suma pierdută de România din necolectarea TVA măcar la media UE de 7% (medie pe care noi o stricăm cu cei 30%) este de peste 3 ori mai mare decât toate sumele nerambursabile din PNRR (presupunând că reușim absorbție 100%).

Indiferent dacă PSD iese sau nu de la guvernare, statul român este condamnat să continue reformele. Ce se va întâmpla dacă PSD iese de la guvernare? Cum vor percepe instituțiile financiare și de rating acest gest politic?

România nu trebuie să facă reforme pentru ca UE  să ne dea banii, ci ca să ne fie nouă mai bine în țara noastră. Este foarte grav că decidenții noștri politici fac – cu greu – reforme de dragul banilor europeni și nu de dragul României…

Criza politică amplifică problemele, un guvern minoritar având mult mai puțină credibilitate în fața analizelor agențiilor de rating, de care depinde capacitatea noastră de a finanța un deficit încă imens. Fără acces la finanțarea care să permită reducerea deficitului la un nivel rezonabil, ne vom confrunta cu probleme sociale și economice greu de închipuit acum. Iar accesul la finanțare depinde de păstrarea „Investment grade”… Un downgrade acum ar fi un dezastru ce nu știu cum va putea fi explicat de PSD. Ar fi un hard-landing, păstrarea investment grade ne-ar permite un soft-landing…

Practic, această criză creează un risc major ca eforturile făcute până acum de cetățeni și companii să fi fost degeaba.

Până acum mediul privat a fost destul de rezilient în această perioadă a guvernării Bolojan, absorbind șocul creșterilor de taxe și impozite. Mai putem rezista mult în acest context politic și fiscal cu 2 războaie în derulare, din care unul ne afectează puternic din punct de vedere energetic?

Așa este, chiar dacă a scăzut consumul, șocul creșterii TVA, al accizelor și impozitelor locale pare că a fost absorbit destul de bine de către companii și populație. Din păcate însă, șocul IMCA 1% introdus de guvernul Ciolacu (între timp redus la 0,5%) pare să nu fi fost absorbit la fel de bine, multe companii anunțând concedieri, iar investițiile noi au fost aproape inexistente.

Din păcate, guvernele noastre au capacitatea să facă mai mult rău economiei decât crizele externe generate de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu.

Putem rezista și chiar putem să ne dezvoltăm și în contextul crizelor externe, dar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să ne concentrăm pe atragerea de investiții (în special în producția de energie în bandă, fără energie la prețuri rezonabile nu ne putem dezvolta), pe muncă eficientă, nu pe pus bolovani după bolovani în spinarea economiei.

Crezi că mai sunt șanse de îndeplinire a țintei de deficit pentru acest an, în contextul unei inflații reale de 10% și a prețului la combustibili la peste 10 lei/litru?

Da, deficitul prognozat de 6,2% PIB poate fi atins (și chiar redus), dar doar dacă nu există derapaje pe partea de cheltuieli și dacă atragem fondurile europene disponibile.

Prețurile la combustibili au crescut la peste 10 lei/l, acum sunt mult sub 9 lei/l și ar fi fost sub 9 lei/l și dacă nu se reducea acciza la motorină. Personal, consider că singura măsură ce trebuia luată aici era eliminarea imediată a ICAS 0,5% (care în continuare se aplică pe fiecare verigă din lanțul de producție/import/distribuție) iar în rest piața trebuia lăsată să funcționeze. Sper ca măsurile luate temporar (3 luni) să nu fie prelungite, ele – fiind reglementate extrem de defectuos, distorsionează piața și creează mari dificultate agenților economici.

Ești mulțumit de cum funcționează Ministerul de Finanțe sub conducerea dlui Nazare? Ce-ar mai fi de îmbunătățit?

E loc de mai bine în orice, dar, ținând cont de context, trebuie să apreciem atât Ministerul de Finanțe sub conducerea dlui Nazare, cât și a ANAF-ului condus de dl. Nica.

Consider că este nevoie de o reformă reală a legislaţiei fiscale, cu focus pe simplificare, de eliminare a oportunităților de frauda (TVA, accize). Am propus soluții pe care le considerăm eficiente, precum taxarea inversă generalizată în B2B, plăți defalcate în B2G și altele care să ducă la scăderea rapidă a GAP-ului de TVA.

În ceea ce privește impozitarea personală, considerăm că trebuie o reformă amplă, o resetare a abordării curente, astfel încât sarcina fiscală totală (impozit pe venit, CAS, CASS) să nu mai depindă de CUM ne obținem veniturile, ci doar de CÂT sunt ele… De altfel, la data la care răspund acestor întrebări, am prezentat public împreună cu colegii de la The Tax Institute un proiect de reformare a impozitului pe venit și contribuțiilor sociale, proiect foarte bine primit.

Este nevoie și de o reformă reală în ceea ce privește impozitele pe proprietate, unde considerăm că direcția pe care mergem (impozitare la valoarea de piață/RO e-Proprietate) este una greșită. Și aici am propus recent soluții, în cadrul conferinței TAX EU…

Soluții există, sperăm să putem genera o dezbatere publică cu decidenții pentru a găsi și implementa cele mai bune soluții pentru țara noastră.

Crezi că pachetul de „relansare economică” este unul folositor pentru economia noastră?

Am spus despre acest pachet că este precum „agheasma” – te ajută dacă crezi.

Nu cred că e nevoie să detaliez, este un set de măsuri care, fie nu ajută pe nimeni (cele la nivel macro), fie ajută la nivel micro (microîntreprinderi, firme ce aplică regimul de plata al TVA la încasarea facturii). „Relansare economică” este însă prea mult spus…

Am observat că execuția bugetară la 3 luni este conform așteptărilor. Putem încerca să fim optimiști pentru restul anului?

Eu sunt optimist (rezervat). Execuția este conform așteptărilor, dar așteptările sunt bazate pe faptul că nu am avut buget pe primele 3 luni, iar cheltuielile au fost plafonate la 1/12 din cheltuielile anului 2025. Acest lucru ajută bugetul, la fel cum îl ajută și inflația și creșterile de impozite din a doua jumătate a lui 2025. Criza politică declanșată de PSD poate însă șterge cu buretele orice optimism. Vom vedea ce va fi.

În continuare, suntem codași în UE la colectarea TVA-ului din economie, dar se observă îmbunătățiri în colectarea acestuia. Ce determină creșterea ritmului de colectare a TVA-ului? Ce se mai poate îmbunătăți din punct de vedere legislativ, fiscal astfel încât mediul economic sa fie mai predictibil și mai puțin împovărat de taxe?

Îmbunătățirea colectării este evidentă – în special la TVA și se datorează în mod evident măsurilor luate în ultima perioadă de către noua conducere a ANAF, dar tot codași la colectarea TVA suntem.

În ceea ce privește cea de-a doua întrebare, cred că este important să identificăm „bolovanii” puși în spinarea economiei și să-i eliminam. Noi am identificat o parte din aceștia: IMCA, ICAS, „taxa pe stâlp”, impozitul suplimentar pentru bănci, limitarea deductibilității dobânzilor (inclusiv cele plătite la bănci românești, unde avem practic cvadruplă impunere), scurtarea de la 7 la 5 ani a perioadei de recuperare a pierderilor coroborate cu limitarea recuperării acestora la 70% din profit. Mai sunt și alți „bolovani”…

Cred că și taxarea inversă generalizată în B2B ar avea un impact pozitiv pentru economie, nu numai în ceea ce privește colectarea (deci reducerea presiunii pe creștere a impozitelor), dar și în ceea ce privește reducerea costurilor de finanțare pentru investiții (TVA nu mai este plătit furnizorilor, doar pentru a fi recuperat de la buget prin rambursări, după mai multe luni) sau pentru producătorii români de produse supuse deja taxării inverse (ex. fermierii, pentru cereale).

Cred însă că este foarte important să măsuram de 10 ori și să tăiem o dată. Adică să avem un pachet coerent de măsuri, nu o sumă de cârpeli. Este inacceptabil ca după 10 ani de când avem Noul Cod Fiscal să avem peste 1.000 de modificări adoptate prin aproape 200 de legi și ordonanțe. Dacă adunăm și modificările la Codul de procedură fiscală și la RO e-Diverse, ne apropiem de 2.000 de modificări, doar ale legislaţiei primare. Nu includ aici și sutele de OMF-uri, OPANAF-uri, OPANV-uri și HG-uri de modificare a legislaţiei secundare și terțiare, modificări care au impus companiilor românești costuri de conformare de zeci de miliarde de euro, degeaba (GAP-ul rezistă!)…

În final, crezi că anul acesta vom avea creștere economică sau stagnare?

În actualul context, cred că stagnarea este opțiunea realistă. În fond, și o creștere economică de 0,x% tot stagnare este. Stagnarea nu este însă neapărat rea, rea este însă„ stagflatia” (stagnare + inflație mare).

O să explic de ce am făcut această afirmație (stagnarea nu este neapărat rea).

Eu spun de mai mulți ani că nu creșterea economică (%PIB) trebuie să fie obiectivul principal, ci calitatea creșterii economice.

Dacă avem creștere economică rezultată din creșterea consumului finanțată din împrumuturi, e creștere rea (chiar dacă creșterea e mare), mai ales că vine la pachet cu creșterea deficitului comercial. O astfel de creștere este bună doar pentru politicieni, ca să aibă cu ce se lăuda…

Dacă avem creștere economică rezultată din investiții, din creșterea exportului și din creșterea gradului de acoperire a consumului intern din producție internă – e creștere bună. Nu am avut așa ceva…

Acesta e și motivul pentru care, recent, am spus că din punctul meu de vedere, recesiunea tehnică de la sfârșitul anului trecut (2 trimestre consecutive de scădere a PIB) este mai degrabă un DETOX. Am mâncat prea mult, pe împrumut… Evident, nu toți, doar unii!

Aș vrea să închei într-o notă optimistă: nu este deloc greu să ne fie mult mai bine, la mult mai mulți. Trebuie doar mai mult dialog al „clasei politice” cu specialiștii din economia reală, trebuie mai multă responsabilitate, dar și mai mult curaj să luăm măsuri care să ajute economia să crească. Trebuie cumva – știu că nu e deloc ușor – recâștigată  încrederea în noi.