România
România intră într-o perioadă de inflexiune. Într-un context regional marcat de ajustări fiscale, încetinire economică și reașezări geopolitice, țara noastră se distinge printr-un fapt îngrijorător: este singura economie din regiune care a intrat în recesiune tehnică, în timp ce vecinii încearcă – cu dificultăți, dar cu o anumită coerență – să își stabilizeze creșterea.
de Codrin Scutaru, CEO la Public Affairs Solutions
Această situație nu este doar rezultatul conjuncturii externe, ci reflectă o problemă mai profundă: incapacitatea de a ne articula clar poziția externă și de a formula un plan credibil de relansare internă.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a optat pentru o agendă de austeritate accelerată, justificată prin nevoia de a reduce deficitul bugetar și de a reasigura partenerii europeni și piețele financiare. În teorie, disciplina fiscală este o virtute. În practică, însă, aplicarea ei într-o economie deja fragilizată poate produce efecte prociclice: tăieri de cheltuieli și majorări de taxe într-un moment de contracție pot amplifica scăderea, reduce consumul și investițiile private și alimenta neîncrederea.
Problema nu este neapărat obiectivul consolidării fiscale, ci absența unei viziuni economice pe termen mediu. În lipsa unui plan coerent de investiții publice, de reformă administrativă și de stimulare a capitalului autohton, austeritatea riscă să devină un scop în sine, nu un mijloc. Ajustarea fiscală reușește doar atunci când este însoțită de reforme structurale credibile și de un orizont clar de creștere.
În următorii trei ani, dacă actuala abordare va continua fără corecții, România se poate confrunta cu trei evoluții convergente.
Prima: stagnare economică prelungită. Reducerea investițiilor publice pentru a atinge ținte bugetare pe termen scurt va afecta infrastructura, digitalizarea și tranziția energetică – domenii esențiale pentru competitivitate. Fondurile europene, inclusiv cele din cadrul Uniunii Europene, riscă să fie absorbite sub potențial, nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de capacitate administrativă și prioritizare strategică. În timp ce alte state din Europa Centrală și de Est avansează prin proiecte majore de modernizare, România ar putea rămâne blocată într-un cerc vicios al subinvestiției.
A doua: presiune socială și fragmentare politică. Austeritatea aplicată fără un pact social clar generează tensiuni. Reducerile de venituri reale, creșterea fiscalității indirecte și incertitudinea privind locurile de muncă pot alimenta nemulțumirea. În absența unei narațiuni credibile despre direcția țării, spațiul public va fi ocupat de discursuri radicale.
În următorii trei ani, este probabil să asistăm la o volatilitate electorală crescută și la dificultăți în formarea unor majorități stabile.
A treia: erodarea poziției externe. România beneficiază de apartenența la NATO și la Uniunea Europeană, dar capitalul politic nu este inepuizabil. Dacă nu ne articulăm mai clar prioritățile – fie că vorbim de integrarea deplină în spațiul Schengen, de poziționarea în lanțurile industriale europene sau de rolul în reconstrucția Ucrainei – riscăm să fim percepuți drept un actor pasiv. Într-o regiune unde alții își consolidează profilul strategic, România nu își poate permite ambiguități.
Critica principală la adresa actualei guvernări nu este severitatea măsurilor, ci lipsa unei strategii coerente pe termen mediu. Unde dorim să fie economia românească în 2029? Care sunt sectoarele prioritare? Cum stimulăm capitalul românesc și inovarea? Fără răspunsuri clare, politica economică riscă să fie reactivă, nu strategică.
România suferă de un deficit mai grav decât cel bugetar: un deficit de viziune. Ajustarea fiscală este necesară, dar insuficientă. În absența unui program de relansare care să combine investiții publice inteligente, reforme structurale și parteneriat cu mediul privat, economia va rămâne anemică, iar politica – volatilă.
Următorii trei ani nu sunt predestinați stagnării. Dar fără o poziționare externă fermă și fără un proiect intern coerent, România riscă să transforme o criză gestionabilă într-o oportunitate ratată.
